Duality

Prima fraza e mereu cea mai grea... in orice, fie ca este inceputul unei conversatii cu un necunoscut sau chiar cu o persoana familiara, fie ca este vorba de un referat, fie ca este vorba despre un roman. Dar ce face ca aceasta prima fraza sa fie asa de greu de formulat?

De ce ne temem in fond? E doar o fraza, o transpunere in cuvinte a unor ganduri care se intampla la momentul respectiv sa fie in mintea noastra si care au legatura intr-o oarecare masura cu subiectul pe care noi l-am vizat. Dar daca este vorba de mai mult? Daca in spatele fiecarui cuvant care se creeaza sta un proces atat de complex si obscur incat noi insine suntem inconstienti de existenta lui?

Dualitatea e un lucru fascinant, si nici o fiinta nu are aceasta caracteristica mai pregnanta si mai dezvoltata ca omul. E adevarat, traim intr-o lume a dualitatii, chiar si lumea din noi e o lume duala. Fiecare dintre noi se vede ca ceea ce ar vrea sa fie si doreste, bine-nteles, ca cei din jur sa il vada la fel. Pe de alta parte persoana in cazua este perfect constienta ca mascarada pe care o afiseaza nu poate sa duca la nesfarsit si in final reprezinta doar un zid care sa il sau sa o apere de ce e dincolo?... sau poate ca nu e asa deloc. Poate persoana in cauza traieste intoxicata cu sentimentul acesta de falsa valoare.

Intrebarea mea este, de ce ne afisam unor persoane cu aceste masti si altora nu? Ce rezonanta au cuvintele unora de ne dezarmeaza? Ce adevaruri vedem cand ne uitam in oglinda sufletului cuiva de nu mai simtim nevoia sa ne deghizam? Traim in fond intr-o lume a oglinzilor nu? Fiecare isi vede reflexia in altcineva, intr-o oarecare masura cel putin.

Eu personal am cunoscut doua cazuri in care voluntar sau nu, nu am apelat la nici o masca, nu am vrut sa indulcesc perceptiile sau sa spun ce voia sa auda persoana respectiva.

Oare folosim masti pentru ca stim ca interlocutorul nostru nu este capabil sa accepte ce se ascunde in spatele lor? De cate ori vi s-a cerut sa va destainuiti fara retineri cuiva si de cate ori v-ati simti comozi facand asta? Ma gandeam serile trecute la acest subiect si mi-am dat seama ca defapt persoanele respective nu vor sa afle ce se afla dincolo de zid.

Pe de alta parte, relatii pot fi fondate si pe baza mastilor acestora, desi sincer nu am fost niciodata adeptul unei asemenea relatii... Inchiei acest articol cu urmatoarea intrebare. Voi ce ati alege? O masca sau un adevar pe care e posibil sa nu vreti sa-l auziti? Sa tinem minte ca o minciuna in care se crede cu destula putere e la fel de buna ca un adevar, si de multe ori mai maleabila...