Sunt drumuri ce ne caută demult.
Şi-ajung la noi când noi suntem plecaţi
În căutarea lor pe alte drumuri.
Dorinta arzatoare de a ma tine de cuvant si de a posta in fiecare zi pana voi epuiza bibliotecile, cate ceva de Paler m-a dus la poezioara asta. Aceste trei versuri ma si ne reprezinta pe fiecare dintre noi, in fiecare moment al vietii noastre:
De cate ori nu am luptat cu disperare pentru ceva ca atunci cand am invins sa vad ca nu merita.
De cate ori n-am alergat spre un punct pentru ca ulterior sa trec pe langa el si sa nu mi se mai para interesant.
De cate ori nu am iubit pasional ceva/pe cineva care nu ma iubea si apoi cand flacara din sufletul meu s-a stins s-a aprins la persoana cealalta.
De cate ori nu am tinut incapatanata cu dintii de ceva ce murise demult, pentru ca atunci cand i-am dat drumul sa reinvie.
De ce? ma-ntreb. De ce atata nepotrivire? De ce sa suferi ca nu ai ceva si cand nu ti-l mai doresti sa ti se serveasca pe tava? Pentru ca... Doar pentru ca...
Mi-ar fi imposibil sa traiesc fara sa caut ceva ce nu pot gasi, fara sa descopar cu greu ceva ce defapt nu am interesa, fara sa iubesc fara sa fiu iubita si fara sa dau cu capul de zece ori inainte de a-mi dovedi ca ceva nu merita.
Si totusi de ce? Din masochism? Imi place sa fiu deceptionata? Sau imi place sau sufar prosteste din propria mea incapatanare?
Pentru ca nenorocul face parte din frumusetea vietii. Fara el n-ar exista noroc. Fara nenoroc n-am stii cum arata norocul, ce gusta, ce miros, ce forma are. Fara deceptii n-am stii sa recunoastem iubirea. Fara suferinta n-am stii ce e fericirea. Fara sa ne fie rau n-am stii cand ne e bine. Pentru ca nu poti vedea jumatatea plina a paharul decat dupa ce ai vazut-o pe cea goala.
DEASTA!
Un comentariu:
Your blog keeps getting better and better! Your older articles are not as good as newer ones you have a lot more creativity and originality now keep it up!
Trimiteți un comentariu