Castele de carton

Debutul fulminant al Almudenei Grandes cu Varstele lui Lulu, bestsller erotic care a revolutionat literatura spaniola, a impus-o drept una dintre cele mai originale scriitoare tinere ale lumii hispanice. Castele de carton, cel mai recent roman al autoarei, finalist al Premiului International Romulo Gallegos in 2005, este o poveste despre arta, sex, dragoste si moarte. Despre un trio amoros - doi baieti si o fata - si paradisul visat, care devine paradisul pierdut.

"Roman al fericirii si libertatii, Castele de carton exprima caracterul complex, trecator si instabil al tuturor lucrurilor." El Pais

"Proza Almudenei Grandes este impecabila. Cititorul va fi cucerit de arta ei narativa si de extraordinara ingeniozitate cu ajutorul careia isi construieste personajele." La Razon

"Nu am scris un roman erotic, ci o carte despre glorie, despre pretul care trebuie platit pentru a o cuceri si despre tragedia celor care nici macar nu au aceasta optiune." Almudena Grandes

click AICI pentru a vedea si parerea celor de la bookblog.ro

----------------------------------------------------------------------------------------------------------

Sasha: so... ti-a placut cartea?

Malakay: a fost o carte interesanta...da

Sasha: e prima carte a carui autor era o femeie pe care ai citit-o?

Malakay: nu, prima carte scrisa de o femeie a fost Interviu cu un vampir de Anne Rice

Sasha: ahaaaaaaaaa, deci nu esti misogin literar. prin misogin literar inteleg specimenele care dispretuiesc scriitoarele

Malakay: nope,nu discriminez dupa sex autorii, ori e buna lucrarea ori nu, sunt barbati care scriu execrabil si femei care scriu genial

Sasha: si invers

Malakay: tu crezi in discriminarea asta intre sexe in ceea ce priveste literatura?

Sasha: mai, spiritul meu misogin ma impinge sa iti aduc la cunostiinta ca in lumea asta larga exista mai multi autori masculi decat femele. pe de alta parte, sunt constienta de faptul ca o mare perioada de vreme femeilor le era negat dreptul la exprimare. deci, da si nu.

Sasha: in general impart literatura in ce-mi place si ce nu, nu in man made si female piss

Sasha: e prima carte scrisa de un spaniol, pe care ai citit-o?

Malakay: da

Sasha: presupun ca celelalte au fost ori productii romanesti ori americane. de ce crezi ca nu ai mai citit si din alte culturi?

Malakay: in mare parte americane, partial pentru ca au o notorietate semnificativ mai mare, alaturi de lucrarile din Marea Britanie, dar si pentru ca eu in general citesc SF si horror/thriller, si nu am cautat niciodata expres un scriitor de alta nationalitate

Sasha: deci tu spui ca in materie de advertising americanii isi publica mai bine best seller-urile decat altii, corect?

Malakay: hmmmmm... da, pentru ca multe carti americane sau englezesti sunt transformate in ecranizari ceea ce ii da automat un grad de advertising mult mai mare decat restul

Sasha: adevarat, pe de alta parte acelasi lucru se intampla si cu filmele. sa fim seriosi si daca s-ar fi ecranizat cartea asta tot nu ai fi pus mana pe ea daca nu ti-o inmanam eu

Malakay: foarte probabil, nu e exact genul de carte pe care as lua-o la puricat fara recomandare

Malakay: ce diferente ai observat intre sa zice... un scriitor american si unul spaniol?

Sasha: in afara de diferentele culturale si prin asta ma refer la locuri ca punct de reper, credinte si altele, nu e mare diferenta, cel putin pentru genul asta de carte.

Sasha: bun, hai sa discutam un pic de subiect. cum ti se pare marturisirea unor experiente sexuale de catre o femeie in comparatie cu cele ale unui barbat?

Malakay: in primul rand mult mai incitante, mai ales prin prisma realitatii. O experienta sexuala are complet alta dimensiune pentru o femeie decat pentru un barbat, la toate nivelele imaginabile. Un barbat nu poate descrie sexul la fel de bine ca o femeie pentru ca lui ii lipseste scanteia aia de pasiune

Sasha: deci, eu sunt misogina si tu esti feminist. ok continua

Malakay: nup, eu iti relatez cum mi s-a parut mie cartea

Sasha: ok, e adevarat aceeasi impresie o am si eu. femeia gaseste simboluri si exprimari mai senzuale decat barbatul.

Sasha: subiectul in sine cum ti se pare?

Malakay: interesant... starneste in mine sentimente contradictorii

Sasha: contradictorii in ce fel? nu concepi ca o femeie sa iubeasca 2 barbati? sau te deranjeaza ca si-o si trag?

Malakay: e chestia aia de conformitate cu societatea, stiu ca suna ipocrit ca o spun dar asta mi-a inspirat...ideea in sine e foarte buna, daca nu gasesti in o persoana ce vrei si gasesti in 2 si poti sa le pastrezi pe amandoua cu repercusiuni minime atunci presupun ca e acceptabil

Malakay: atitudinea rebela pe care o iau protagonistii e o alternativa foarte buna de la previzibilitatea exagerata a multor romane de acelas gen

Sasha: teoria ta ar sta in picioare daca finalul cartii nu ar fii cel care este. repercusiunile minime de care zice au fost devastatoare pentru toate personajele

Malakay: finalul cartii nu e neaparat repercusiunea faptului ca ei 3 se iubeau, e mai degraba suma circumstantelor care ii impinge inexorabil acolo

Sasha: poate, sau poate greseala lor a fost chiar umanitatea de care dadeau dovada. greseala lor e aceeasi a tuturor; nu spui cand tre sa spui ce simti, si spui cand nu trebuie

Sasha: de-aia s-a format golul, de-aia s-au despartit, daca nu si-ar fi ascuns chestii si nu ar fi ramas lucruri nespuse nu s-ar fi intamplat asta. dar asta e firea omului sa strice ce-i frumos.

Sasha: de ce crezi ca-i spune Castele de carton?

Malakay: pentru ca dragosea lor, planurile si tot s-au daramat in final ca si cum ar fi fost cele mai fragile lucruri din lume

Povara maturitatii

“Copilărie. Perioadă a vieţii umane,
intermediară între idioţia pruncie şi nebunia tinereţii
- la doi paşi de păcatele maturităţii şi la trei de regretele bătrâneţii.”

Ambrose Bierce în Dicţionarul Diavolului

Toti am fost la un moment dat copii si toti am crezut la un moment dat ca o sa ajungem in Rai. Dar acum, nu numai ca nu mai credem in Paradisul promis, dar chiar daca I-am recunoaste existenta nu suntem siguri ca am vrea sa ajungem acolo.

S-au schimbat foarte multe de cand eram copil. Si nu lumea s-a schimbat, sau poate ca si ea, dar nu in asa mare masura cum m-am schimbat eu. Si nu e vorba de ani aici, nu! E vorba da o secventa, o intamplare, o secunda care a facut diferenta. Care m-a facut sa-mi las naivitatea sub pat, alaturi de restul amintirilor, si sa nu o mai scot niciodata.

Privind in urma ma simt precum Adam si Eva dupa ce au muscat din mar. Dupa ce au realizat ca sunt goi si ca e rusine sa stai asa. Asa si eu m-am trezit despuiata intr-o lume jegoasa, perversa si avida dupa bani, putere si ce-o mai fi in tred acuma. S-a profitat de goliciunea mea si s-a aruncat pe jos cu sentimentele mele. Poate aveti impresia ca ma plang. Gresit!!! Eu doar constat.

Constat o schimbare radicala care s-a petrecut demult, dar pe care nu am resimtit-o decat acum cateva zile… Acum cateva zile eram in tramvai si priveam pe geam, gandindu-ma la nu stiu ce. La un moment dat am vazut un cos de gunoi care luase foc (probabil de la o tigare aprinsa) si un fum negru si des iesea din el. Primul meu gand a fost: Ti-ai dracu’ de prosti care aruncati tigari aprinse in cosuri de gunoi pline de hartii… Nu va ganditi cretinilor ca o sa ia foc?!? Si ia uite cum trece lumea pe langa el, unu nu ar pune mana sa-l stinga…

Dar sirul gandurilor mi-a fost intrerupt de o fetita care, dupa aspect, nu cred ca era mai mare de clasa a 3-a. Si ea privea tot pe geam, si la acelasi spectacol ea a exclamat: Vaaai ce frumos se vede fumul. Ce frumos se onduleaza, nu-i asa mami? Si-atunci am avut o revelatie. Nici eu la varsta ei nu as fii remarcat prostia si incompetenta unora, ci dansul negru al fumului…

Am invatat multe intr-un interval foarte scurt de timp, si m-am maturizat mult mai repede poate decat majoritatea. Si din prisma acestui lucru tanjesc la momentele in care priveam ninsoarea cu drag si bucurie, in loc sa ma gandesc ce mocirla se va face mai apoi.

Nu spun ca este un lucru rau sa te maturizezi, doamne fereste. Dar e al dracului de incorect cum o simpla intamplare poate sa iti ucida pentru totdeauna copilul din tine. Exagerez evident cand zic o intamplare, ca nu e numai una. Dar cu siguranta ati observat cum fiecare deceptie, fiecare tradare din partea unui prieten si fiecare gest lipsit de umanitate la care ati fost martori, v-a furat o particica din inocenta copilariei.

Recunosc insa cu zambetul pe buze, ca desi nu mai sunt o naiva si experienta m-a facut sa ma imbrac intr-o armura impenetrabila, rezistenta la nesimtirea si rautatile celor din jur, undeva in mine mai e copilul vesel care se bucura la orice prostioara si care din cand in cand, lasa scutul jos. Si eu cred ca el mai exista in fiecare dintre noi. Si am sa va demonstrez:

Daca te amuza vartejul de frunze facut de vant intr-o zi mohorata, si iti imaginezi ca esti in Kansas, atunci copilul din tine traieste

Daca te bucuri cand porneste ploaia si iti place sa sari prin balti stropind in stanga si in dreapta, atunci esti inca tanar

Daca ajungi intr-un muzeu si iti doresti sa fie al tau pentru a te putea juca impreuna cu prietenii de-a v-ati ascunselea, esti inca un copil pe dinauntru

Daca pe strada vezi o urma de sotron si incepi sa sari din patratel in patratel, copilaria ta nu a luat sfarsit

Si nu in ultimul rand, daca cel putin odata la 2 luni ti se face pofta de mere cu biscuiti, copilul din tine nu a murit inca.

Naivitatea e o binecuvantare. Si mi se dovedeste asta cu fiecare loc in care am o amintire placuta dintr-o perioada in care stiam mai putine, si eram poate mai fericita.

Daca aveti undeva o cutie in care tineti scrisori si martisoare din liceu sau chiar caiete pe care la sfarsit aveati o inimioara mare in care scria: Il iubesc pe X! inseamna ca stiti despre ce vorbesc!

Schimb de carti

Duminica asta, adica fix 4 nov., a fost Schimb de carti. Am fost si eu pentru prima oara, m-am simtit bine si am cunoscut persoanele a caror bloguri le frecventez. Nu o sa stau sa va enumar persoanele acestea ci va voi redirectiona pe Gramo si pe BlogBook pentru mai multe detalii.

Acum va las cu niste poze facute de mine si de Raluca Hippie (pentru ca ea nu mai avea loc pe card).

P.S. Cine e tipul din prima poza? =))