A inceput ca un comment...

Acest post a inceput ca un comment la fragmentele din Apararea lui Galilei de Octavian Paler, postate aici.


Idoli.

De ce avem nevoie de idoli? De ce avem nevoie de oameni in care sa ne punem speranta ca vor face ceva ce noi nu putem? De ce facem asta daca dupa ce realizam ca nu au reusit sa ii scuipam in fata si sa-i renegam?


Asemeni lui Pigmelion care a sculptat femeia perfecta pentru ca apoi sa se indragosteasca nebuneste de ea, toti avem momente cand ridicam pe cineva pe un pediestal. Un prieten, un iubit, un parinte sau o persoana publica. Reusim sa-i ridicam atat de sus incat momentul caderii este fatal, iar inima ne este rupta in totalitate.


Dar avem noi dreptul sa facem asta? Avem dreptul sa luam un om oarecare de pe strada si sa ii punem in brate responsabilitatea de a ne fii idol? Avem. Il avem pentru ca ni-l dam noi insine. Ne permitem noua insine sa ne incredem orbeste in cineva si sa-l consideram superior noua si celorlalti, uitand desigur ca si el este om.


Dar ce se intampla cand supraomul nostru cade de pe locul inalt pe care a fost pus? Se intampla ca mahnirea noastra e asa de mare incat uitam cu desavarsire ca noi, tot noi l-am urcat acolo, nu s-a suit singur. Nu a afirmat ca e un idol, si mai ales al nostru. Nu si-a dorit increderea noastra, nu si-a dorit sa fie salvatorul. Uitam si radem si batjocorim si facem rau. Da! Facem mult rau persoanei pe care am iubit-o mai mult decat propria noastra persoana. Facem rau pentru ca ne-a ranit, indirect; ii adresam cuvinte usturatoare pe care in mod cert nu le merita doar pentru ca a dezamagit. Lovim si aruncam in omul care nu poate, nu poate duce povara de a fi modelul cuiva.


Urasc ipocrizia si totusi sunt ipocrita! Scriu asta ca sa ce? Ca sa arat cum sunt unii? Nu! Ca sa arat cum sunt eu. Sunt ipocrita pentru ca si eu am facut precum am scris mai sus. Si eu mi-am urat si am dorit tot raul din lume celei mai bune prietene, sorei mele iubite cand aceasta m-a parasit. Si eu am blestemat iubitul sa arda in chinurile Iadului pentru ca a renuntat sa mai lupte. Si eu am injurat scuipat lovit in toti si-n toate, cautand persoana care m-a dezamagit, uitand, oh.. crunta uitare, uitand ca eu am creeat iluzia. Uitand ca m-am amagit cu scorniri, pentru a-l face pe cel de langa mine sa para mai bun, mai frumos, mai destept...sa para altfel decat restul lumii, sa para unic...

Întâia iubire

fragment din Întâia iubire (vol Scrisori imaginare)

Scrisoare domnului Unamuno

Am uitat in ce imprejurari am vazut prima oara aceasta moara de vant. Tin doar minte ca aripile aproape putrede, balabanindu-se in aer, mi s-au parut atunci produsul ironic al unuia dintre detractorii lui Don Quijote. Inca nu aflasem cate primejdii ascunde o lume fara intrebari. In vremea aceea am ras si eu de un barbat cam ciudat care umbla prin paduri pandind flacarile ce danseaza pe comori. Intr-o zi, pe baza spuselor lui, a fost dezgropat din pamant un vas de lut plin cu monezi de aur. N-a mai ras nimeni si unii au inceput sa-l umareasca pe ascuns, convinsi ca va gasi si alte tazaure. Dar n-a mai gasit. Pe urma s-a aflat ca vasul acela il descoperise din greseala. un copil ii mutase semnul pe care el il lasase ca sa recunoasca locul. Lumea a inceput sa rada din nou, fara sa-si puna problema ca, fara credinta acelui om ciudat, n-ar fi existat nici greseala norocoasa.

Totusi altceva ma face sa privesc aceasta moara de vant ca si cum abia acuma am vazut-o. Probabil, mi-am amintit aici ca iluzia lupta cu mainile goale impotriva motivelor de tristete, dar macar refuza consolarea. Si, intre timp s-au schimbat multe in modul meu de a judeca lucrurile. Am aflat ca nu poti sa razi linistit de Don Quijote si in acelasi timp sa-ti faci iluzii...

Definitia nenorocului - Octavian Paler

Sunt drumuri ce ne caută demult.

Şi-ajung la noi când noi suntem plecaţi

În căutarea lor pe alte drumuri.

Dorinta arzatoare de a ma tine de cuvant si de a posta in fiecare zi pana voi epuiza bibliotecile, cate ceva de Paler m-a dus la poezioara asta. Aceste trei versuri ma si ne reprezinta pe fiecare dintre noi, in fiecare moment al vietii noastre:

De cate ori nu am luptat cu disperare pentru ceva ca atunci cand am invins sa vad ca nu merita.

De cate ori n-am alergat spre un punct pentru ca ulterior sa trec pe langa el si sa nu mi se mai para interesant.

De cate ori nu am iubit pasional ceva/pe cineva care nu ma iubea si apoi cand flacara din sufletul meu s-a stins s-a aprins la persoana cealalta.

De cate ori nu am tinut incapatanata cu dintii de ceva ce murise demult, pentru ca atunci cand i-am dat drumul sa reinvie.

De ce? ma-ntreb. De ce atata nepotrivire? De ce sa suferi ca nu ai ceva si cand nu ti-l mai doresti sa ti se serveasca pe tava? Pentru ca... Doar pentru ca...

Mi-ar fi imposibil sa traiesc fara sa caut ceva ce nu pot gasi, fara sa descopar cu greu ceva ce defapt nu am interesa, fara sa iubesc fara sa fiu iubita si fara sa dau cu capul de zece ori inainte de a-mi dovedi ca ceva nu merita.

Si totusi de ce? Din masochism? Imi place sa fiu deceptionata? Sau imi place sau sufar prosteste din propria mea incapatanare?

Pentru ca nenorocul face parte din frumusetea vietii. Fara el n-ar exista noroc. Fara nenoroc n-am stii cum arata norocul, ce gusta, ce miros, ce forma are. Fara deceptii n-am stii sa recunoastem iubirea. Fara suferinta n-am stii ce e fericirea. Fara sa ne fie rau n-am stii cand ne e bine. Pentru ca nu poti vedea jumatatea plina a paharul decat dupa ce ai vazut-o pe cea goala.

DEASTA!

Avem timp?

In miscarile mele haotice executate pe net, am descoperit un site pe care sunt postate diferite poezii ale diferitor poeti cunoscuti sau mai putin cunoscuti. Avand o pasiune pentru Paler am cautat poezi de el, si am ajuns la poezia Avem timp a acestuia. Din nefericire aveam putina treaba si a trebuit sa las citirea poeziei pe mai tarziu, astfel ca am bagat pagina respectiva la Favorites. Astazi de dimineata cand am intrat chitita sa o citesc am descoperit ca in Favorites se salvase pagina sub numele Avem timp de Octavian Paler. Si imediat mi-am pus problema: avem timp de Paler? Dupa cum scrie si acesta in poezia mai sus mentionata pe care o voi posta in continuare, avem timp de toate prostiile, de la barfa la ars gazu la tv, de la ars gazu la tv la ars gazu pe net, de la ars gazu pe net la scris bloguri. Dar de Paler de ce n-avem timp? Mi-am propus ca in fiecare zi sa imi fac timp de Paler si sa postez o poezie sau un pasaj din operele lui. Eu am! Am timp de Paler.

Avem timp (vol Scrisori imaginare)

Avem timp
avem timp pentru toate. Sa dormim
sa alergam in dreapta si in stanga
sa regretam ce-am gresit si sa gresim din nou
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine
avem timp sa citim si sa scriem
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam
avem timp sa ne facem iluziisi sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu
avem timp pentru ambitii si bolisa invinovatim destinul si amanuntele
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare
avem timp sa ne-alungam intrebarile
sa amanam raspunsurile
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam
avem timp sa ne facem prieteni si sa-i pierdem
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa aceea
avem timp sa primim daruri si sa nu le intelegem
avem timp pentru toate
nu e timp pentru putina tandrete
cand sa facem si asta, murim.



P.S: Am gasit pe un forum ca ar exista si o continuare a poeziei Avem timp. Nu stiu daca asa este dar eu postez si continuarea pentru ca merita:

UPDATE: Am fost informata ca aceasta continuare nu ii apartine lui Paler. Cu toate astea o las pentru ca merita citita.


Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa
faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.