Secretele Chinei

Acum cateva zile m-am apucat de o carte oferita de Saptamana Financiara. Cartea se numeste Secretele Chinei si e scrisa de John Farndon, si pentru ca mi s-a parut foarte interesanta o sa creez o eticheta speciala pentru China unde voi posta citatele cele mai interesante din aceasta carte. But first, o scurta prezentare:

Principala putere mondială a secolului XIX a fost Marea Britanie. În secolul XX, rolul a revenit Statelor Unite. La începutul secolului XXI, cu o populaţie de peste un miliard de oameni şi cea de-a doua economie ca mărime din lume, China este pe cale să devină noua superputere.

China a ocupat întotdeauna un loc de frunte în ierarhia marilor realizări umane - de la Marele Zid până la invenţia hârtiei şi a prafului de puşcă, ea a avut o contribuţie istorică şi culturală uriaşă, fiind una dintre cele mai vechi civilizaţii de pe planetă. În prezent, cu o impresionantă dezvoltare economică şi influenţă sporită în afacerile internaţionale, China joacă un rol nou în lume. Economia este în plină înflorire în acest stat comunist, chiar în timp ce prima generaţie rezultată în urma politicii "copilului unic" ajunge la maturitate. Rapida industrializare bazată pe resursele de cărbune a provocat o poluare masivă, şapte dintre cele zece cele mai poluate oraşe din lume aflându-se în China. Dar ce relevanţă au pentru noi toate aceste schimbări care se produc în China?

Secretele Chinei oferă o perspectivă fascinantă asupra politicii, economiei şi a organizării sociale a ţării, asupra culturii şi a relaţiilor sale cu celelalte naţiuni. Autorul face o analiză amănunţită a situaţiei actuale a ţării, ne arată cum se va dezvolta ea în viitor şi efectul dramatic pe care îl va avea asupra restului lumii.

Introducere:

NOUA CHINA

Construind China

[...] In prezent, in China traieste un sfert din populatia globului, iar in timpurile cand Europa era inca in Evul Mediu, era de departe cea mai avansata civilizatie a lumii. Totusi, timp de cinci sute de ani, dezvoltarea sa a stagnat, ramanand mult in urma restului lumii. Acum insa toate acestea se schimba. China se transforma intr-un ritm uimitor. Dupa cum proclama entuziasmati numerosi comentatori, China nu mai este un colt uitat de lume, fiind pregatita sa domine lumea in secolul XXi, depasind Statele Unite si devenind urmatoarea supraputere. [...]

Un consumator gigant

sau un colos totalitar?

Intr-un fel, China pare sa se avante pe calea spre o societate de consum intr-un ritm si la o scara nemaintalnite. Unii vad acest lucru ca un triumf oarecum inspaimantator al valorilor occidentale. China continua, insa, sa se afle in fraiele aceluias partid comunist ce conduce cu o mana de fier inca din 1949. In China sunt mai multi oameni care traiesc fara un guvern ales decat in tot restul lumii la un loc. [...]

Visul oriental

De-o parte a baricadei se afla cei entuziasmati de ceea ce se intampla. Imensele oportunitati oferite de piata chineza par sa le dea aripi in special analistilor economici. [...] Cu o crestere economica de aproape 10% pe an si un boom fara precedent in domeniul constructiilor urbane, oportunitatile de investitii par a fi uriase si de viitor. In acelasi timp, analistii politici remarca cat de mult a deschis tara guvernul comunist spre economia de piata si spre satisfacerea aspiratiilor individuale. [...]

"Pericolul galben"

[...] Alte voci nemultumite sustin ca boom-ul economiei chineze este, pur si simplu, imposibil de sustinut. Este un balon de sapun bazat pe credite uriase, investitii masive si previziuni - ale caror promisiuni vor trebui, mai devreme sau mai tarziu, aduse la indeplinire. Iar atunci, balonul se va sparge, intrucat China nu este decat o tara cu 800 milioane de locuitori saraci, nicidecum o uriasa piata profitabila. Si cand o va face, asa cum trebuie pana la urma sa se intample, va arunca lumea intr-o recesiune globala mai grava decat cea din anii '30.

Privind dintr-o perspectiva strategica si politica, exista unii alarmisti, in special printre neoconservatorii americani si eminentele cenusii de la Pentagon, ce argumenteaza ca aceasta tara poate deveni o mai mare amenintare la adresa pacii mondiale decat a fost rusia in timpul Razboiului Rece. Ei amintesc ca aceasta este, de multa vreme, o putere nucleara, ca are cea mai mare armata permanenta si ca bugetul sau de aparare creste cu cel putin 10% pe an. In ciuda reformelor, sustin ei, China a ramas o putere totalitara. Prosperitatea sa recent descoperita nu face altceva decat sa-i permita sa devina si mai amenintatoare.

[...] Tot ei evidentiaza faptul ca in China sunt executati mai multi oameni decat in oricare alta tara din lume si ca milioane de case ale oamenilor saraci au fost culcate la pamant in iuresul constructiilor, milioane de oameni ajungand sa cerseasca, sau sa intre in somaj din cauza lipsei de interes a autoriatilor pentru sistemul de asigurari sociale si a inchiderii intreprinderilor de stat.

Enigma Chinei

[...] Cu o mie de ani in urma, sub eficienta guvernare confucianiste, cu remarcabilele sale realizari stiintifice si tehnologice, China atinsese un nivel de rafinament ce-l depasea cu mult pe cel al Europei. Apoi a fost ca si cum, in China, timpul ar fi ramas pe loc, in vreme ce Europa trecea in tromba pe langa ea, lasand in urma o societate inapoiata si predominant rurala, descrisa de Karl Marx ca o semicivilizatie putreda, ce vegeteaza intepenita in falcile timpului.

Asadar, ce a determinat China sa intre inapoi in cursa si sa capete o asemenea viteza incat sa poata depasi Occidentul din punct de vedere economic si poate si chiar tehnologic? [...]

Castele de carton

Debutul fulminant al Almudenei Grandes cu Varstele lui Lulu, bestsller erotic care a revolutionat literatura spaniola, a impus-o drept una dintre cele mai originale scriitoare tinere ale lumii hispanice. Castele de carton, cel mai recent roman al autoarei, finalist al Premiului International Romulo Gallegos in 2005, este o poveste despre arta, sex, dragoste si moarte. Despre un trio amoros - doi baieti si o fata - si paradisul visat, care devine paradisul pierdut.

"Roman al fericirii si libertatii, Castele de carton exprima caracterul complex, trecator si instabil al tuturor lucrurilor." El Pais

"Proza Almudenei Grandes este impecabila. Cititorul va fi cucerit de arta ei narativa si de extraordinara ingeniozitate cu ajutorul careia isi construieste personajele." La Razon

"Nu am scris un roman erotic, ci o carte despre glorie, despre pretul care trebuie platit pentru a o cuceri si despre tragedia celor care nici macar nu au aceasta optiune." Almudena Grandes

click AICI pentru a vedea si parerea celor de la bookblog.ro

----------------------------------------------------------------------------------------------------------

Sasha: so... ti-a placut cartea?

Malakay: a fost o carte interesanta...da

Sasha: e prima carte a carui autor era o femeie pe care ai citit-o?

Malakay: nu, prima carte scrisa de o femeie a fost Interviu cu un vampir de Anne Rice

Sasha: ahaaaaaaaaa, deci nu esti misogin literar. prin misogin literar inteleg specimenele care dispretuiesc scriitoarele

Malakay: nope,nu discriminez dupa sex autorii, ori e buna lucrarea ori nu, sunt barbati care scriu execrabil si femei care scriu genial

Sasha: si invers

Malakay: tu crezi in discriminarea asta intre sexe in ceea ce priveste literatura?

Sasha: mai, spiritul meu misogin ma impinge sa iti aduc la cunostiinta ca in lumea asta larga exista mai multi autori masculi decat femele. pe de alta parte, sunt constienta de faptul ca o mare perioada de vreme femeilor le era negat dreptul la exprimare. deci, da si nu.

Sasha: in general impart literatura in ce-mi place si ce nu, nu in man made si female piss

Sasha: e prima carte scrisa de un spaniol, pe care ai citit-o?

Malakay: da

Sasha: presupun ca celelalte au fost ori productii romanesti ori americane. de ce crezi ca nu ai mai citit si din alte culturi?

Malakay: in mare parte americane, partial pentru ca au o notorietate semnificativ mai mare, alaturi de lucrarile din Marea Britanie, dar si pentru ca eu in general citesc SF si horror/thriller, si nu am cautat niciodata expres un scriitor de alta nationalitate

Sasha: deci tu spui ca in materie de advertising americanii isi publica mai bine best seller-urile decat altii, corect?

Malakay: hmmmmm... da, pentru ca multe carti americane sau englezesti sunt transformate in ecranizari ceea ce ii da automat un grad de advertising mult mai mare decat restul

Sasha: adevarat, pe de alta parte acelasi lucru se intampla si cu filmele. sa fim seriosi si daca s-ar fi ecranizat cartea asta tot nu ai fi pus mana pe ea daca nu ti-o inmanam eu

Malakay: foarte probabil, nu e exact genul de carte pe care as lua-o la puricat fara recomandare

Malakay: ce diferente ai observat intre sa zice... un scriitor american si unul spaniol?

Sasha: in afara de diferentele culturale si prin asta ma refer la locuri ca punct de reper, credinte si altele, nu e mare diferenta, cel putin pentru genul asta de carte.

Sasha: bun, hai sa discutam un pic de subiect. cum ti se pare marturisirea unor experiente sexuale de catre o femeie in comparatie cu cele ale unui barbat?

Malakay: in primul rand mult mai incitante, mai ales prin prisma realitatii. O experienta sexuala are complet alta dimensiune pentru o femeie decat pentru un barbat, la toate nivelele imaginabile. Un barbat nu poate descrie sexul la fel de bine ca o femeie pentru ca lui ii lipseste scanteia aia de pasiune

Sasha: deci, eu sunt misogina si tu esti feminist. ok continua

Malakay: nup, eu iti relatez cum mi s-a parut mie cartea

Sasha: ok, e adevarat aceeasi impresie o am si eu. femeia gaseste simboluri si exprimari mai senzuale decat barbatul.

Sasha: subiectul in sine cum ti se pare?

Malakay: interesant... starneste in mine sentimente contradictorii

Sasha: contradictorii in ce fel? nu concepi ca o femeie sa iubeasca 2 barbati? sau te deranjeaza ca si-o si trag?

Malakay: e chestia aia de conformitate cu societatea, stiu ca suna ipocrit ca o spun dar asta mi-a inspirat...ideea in sine e foarte buna, daca nu gasesti in o persoana ce vrei si gasesti in 2 si poti sa le pastrezi pe amandoua cu repercusiuni minime atunci presupun ca e acceptabil

Malakay: atitudinea rebela pe care o iau protagonistii e o alternativa foarte buna de la previzibilitatea exagerata a multor romane de acelas gen

Sasha: teoria ta ar sta in picioare daca finalul cartii nu ar fii cel care este. repercusiunile minime de care zice au fost devastatoare pentru toate personajele

Malakay: finalul cartii nu e neaparat repercusiunea faptului ca ei 3 se iubeau, e mai degraba suma circumstantelor care ii impinge inexorabil acolo

Sasha: poate, sau poate greseala lor a fost chiar umanitatea de care dadeau dovada. greseala lor e aceeasi a tuturor; nu spui cand tre sa spui ce simti, si spui cand nu trebuie

Sasha: de-aia s-a format golul, de-aia s-au despartit, daca nu si-ar fi ascuns chestii si nu ar fi ramas lucruri nespuse nu s-ar fi intamplat asta. dar asta e firea omului sa strice ce-i frumos.

Sasha: de ce crezi ca-i spune Castele de carton?

Malakay: pentru ca dragosea lor, planurile si tot s-au daramat in final ca si cum ar fi fost cele mai fragile lucruri din lume

Romanul care ucide

Am prostul obicei de a incepe mai multe carti odata. Si astfel le si continui, pana in punctul in care una dintre ele ma fascineaza intr-atat incat le neglijez pe celelalte si-i acord EI intreaga mea atentie. Asa mi s-a intamplat cu Romanul care ucide de Nicolae Margeanu. Am gasit-o din greseala in biblioteca bunicii. E o carte veche care se mai gaseste doar in anticariate, cu o coperta subreda(care la mine-n mana s-a rupt, dar promit sa o lipesc la loc).

Este o carte politista care atinge niste puncte ale psihologiei umane foarte interesante. Recunosc ca am o slabiciune pentru cartile Thriller si Mistery, cu toate ca citesc cu placere din orice gen.

Pe scurt cartea relateaza la persoana I socul emotional al personajului principal, scriitor de carti politiste, care ajunge sa fie anchetat si banuit de crima de cel mai bun prieten al sau, si eroul cartilor sale, capitanul Mircea Vigu.

De asemeni, am obiceiul sa subliniez pasaje si in continuare invit persoanele interesate sa citeasca mici pasaje care mie mi-au placut si care mi s-au parut mai mult sau mai putin rupte din realitate.

Reactia celui acuzat pe nedrept:

…Dar nu intelegi ?! Nu-ti dai seama ca e o noua festa, dementiala, cinica, ingrozitoare, pe care mi-o joaca destinul ? Cum sa nu cred ca sunt jucaria unei fatalitati, ca sunt predestinat sa platesc fiecare sau, ca sa nu exagerez, aproape fiecare izbanda a mintii mele printr-o crunta hemoragie a sufletului ?

Posibilul motiv al crimei(la care m-am gandit serios si a carui perspectiva ma inspaimanta):

– Si nimicul poate constitui o explicatie, nu crezi ? Actul gratuit… De ce nu, in definitiv ? Actul mai mult sau mai putin gratuit… Eternul Lafcadio. Un pariu – cu tine insuti. Si in orice pariu, de orice natura ar fi el, e implicat un interes. Esti autor de romane politiste, ai ticluit nu mai stiu cate ‘crime perfecte’, pe care insa le-ai pus sa le execute eroii tai, niste fapturi fantomatice, fantasme de hartie, iar sangele pe care-l faceai sa curga nu era decat cerneala…, de unde sa stiu ca n-ai fost ispitit sa demonstrezi – vai, numai tie insuti de asta data, nu unui milion de cititori – ca esti in stare sa savarsesti si o ‘crima perfecta’ reala ? Iarta-mi comparatia: ca un licean care s-a saturat sa se tot masturbeze si doreste cu ardoare sa posede in sfarsit si o femeie in carne si oase… De unde sa stiu ca n-ai vrut sa te culci, fie si o singura data cu Moartea ?

Ipostaza scriitorului care termina o carte:

…Tii stiloul suspendat deasupra hartiei, intarzii o clipa, o ‘filezi’, cu sentimentul ca e adevarat: ai incheiat cartea, ai gravat pe lespedea timpului visul inform, furandu-l uitarii, disolutiei, neantului, si esti tu insuti, sau macar ceva din tine, sau poate chiar ceva mai mult decat stii ca esti intr-adevar (tu, plus doza infricosatoare de hazard) in acele roiuri de litere contorsionate zgariate pe hartie…


Frica:

Presupun ca aratam jalnic. O molusca. O jivina haituita. Descompus de groaza si de greata. Naclait intr-o transpiratie rece, vascoasa, putreda. Desfigurat. Cu maruntaiele intoarse pe dos, cu stomacul in gat… La marginea conditiei omenesti – la limita, intr-adevar, si atinsa din plin, caci numai asa se explica de ce, de la un moment dat, incepu, ca de la sine, redresarea. Nu rationasem deloc pana atunci, nu statusem sa cantaresc situatia, sa-mi apreciez sansele (de salvare sau de pieire), ma rezumasem la intuitii, la reflexe fizice si psihice, la constatari cel mult.

Portrete:

Femeia atragatoare, ispita:

Dora se aseza cu fereala pe un colt de scaun. Strict pe un colt, pe mult mai putin decat jumatate din tablia scaunului, cum fac tarancile cand se simt stingherite in rezenta cuiva – si era bizar amestecul de sfiiciune si buna-cuviinta (sau indolenta ?) din strafundul fiintei acestei femei si alura ei, sub alte aspecte, voit moderna, mancipata, frigid-provocatoare, rafinat-senzuala (stiam eu cate ceva…), anumite gesturi sau reactii necontrolate, profund naturale, venind in contradictie cu ochii rimelati, coafura tapata, mini-jupa…

…Picioarele erau frumoase, nimic de zis; fine, gratios-arcuite, nervoase, gleznele – o nebunie! Incet-incet, sub privirea aceea concentratat, arzator intensa, atitudinea Dorei se schimba. Ochii negri migdalati, de cadana adusa in haremul padisahului de foarte din adancul Orientului, care, mai ales ei, ii dadeau aerul ‘enigmatic’, se ingustara parca si mai mult, colturile li se trasera parca si mai catre tample, sanii, dedesubtul jerseului de lana, fura cuprinsi de un freamat parte feciorelnic, parte desfranat, si trupul intreg, cu pantecele bombat suav, cu umerii si soldurile stramte dintr-o data fara astampar, trupul intreg, sintindu-se despuiat de privirea aceea totodata incandescenta si grava, capatase o moliciune lasciva si era acum, din crestet pana-n calcaie, renuntare, dorinta ascunsa si acceptare.


Vigu, tehnici inedite de interogare si de intimidare:

…O privea concentrat pe femeia din fata lui, cu o expresie pe fatacare, categoric, nu-I apartinea si care il intinerea in mod evident, care, indulcindu-I trasaturile, il facea mai frumos, imprumutandu-i un aer frivol, de seducator de profesie, foarte infatuat bineinteles, convins ca e irezistibil si ca, daca o femeie pe care a pus ochii rezista, o face numai din tembelism…

... L-am privit cercetator pe prietenul meu: arborase intre timp expresia pe care eu o numeam ‘inspirata’ sau, cand vroiam sa-l iau peste picior, de ‘ogar dezlantuit’ – ochii mijiti, fruntea vag incretita, o paloare subita, stranie, a obrajilor, pavilionul urechilor si chiar si narile, parca in vibratie… Erau momentele sale de receptivitate acuta, de sensibilitate extrema a tuturor simturilor, mai mult chiar, s-ar putea spune, de trezire in el a inca unuia sau a inca catorva, inexistente la noi ceilalti: un foarte fin aparat nervos, un fel de seismograf viu, de receptacol ultrasensibil al unor unde magnetice obscure, ceva de genul asta devenea in aceste momente, sub ochii uimiti ai celor care insa trebuiau sa-l cunoasca foarte bine ca sa-si poata da seama de schimbarea produsa. El, care era constient de fenomen, fara sa si-l poata si explica, bineinteles, il numea intuitie ilogica !


Perceptii ale Mortii:

…Nu reactionam in nici un fel altfel decat victima sarpelui, care se azvarle singura in gura larg deschisa, electrizata de ochii triunghiulari, de limba ca un fulger verde al calaului. Asta desigur fiindca, desi nu ne-o marturisim, nimic nu ne atrage mai tiranic ca ideea mortii !

…Curajul mi-l regasisem, de spaima ma eliberasem, de mai-nainte chiar, caci dand sa ma strecor prin dreptunghiul de bezna in ceea ce as putea numi moarte, fusesem departe de spaima, fusesem la antipodul ei chiar, cunoscusem cea mai deplina euforie… (Asadar, vecinatatea mortii este in realitate stupefiantul cel mai puternic!)