Cum fac sa nu-mi mai pese

Acum ceva timp o buna prietena de-a mea m-a intrebat cum fac sa nu-mi pese de nimic. I-am raspuns scurt: "Pur si simplu, nu-mi pasa!". Dar e mai mult de atat...

Ca sa nu-ti pese in primul si-n primul rand trebuie sa te cunosti pe tine insuti/ insati. Daca tu stii ce te face fericit, fericita si ce te defineste ca om, nu ai nevoie de aprobarea, acordul sau intelegerea altcuiva. Da, sunt de acord ca traim intr-o lume in care ne ghidam dupa parerea altora, dar trebuie sa alegem cu grija a de a cui parere ne pasa, si mai important, de a cui nu...

Omul ca specie este structurat in asa fel incat daca cineva are ceva ce tu nu ai, undeva in subconstient, unde nu conteaza regulile morale impuse de societate, simti o ura imensa pentru persoana respectiva. Si atunci, e normal sa faci tot posibilul sa obtii ce are acea persoana, ba mai mult de atat, sa-l faci pe el sa piarda ce tu doresti asa mult.

Ura este la nivel mondial vazuta ca ceva rau, insa eu cred ca este impregnata in ADN-ul nostru si este la alegerea noastra cum o folosim. O putem folosi in mod distructiv sau constructiv, evident. peste 85% din oameni aleg sa faca rau, aleg sa te faca sa te simti prost, umil, insignifiant. Si daca te ghidezi in viata dupa parerea lor, o sa ai numai de pierdut.

Si atunci, m-ar intreba prietena mea, cum fac diferenta intre cele 2 tipuri de oameni? De parerea cui sa tin? DE A NIMANUI. Parerea ta este singura care conteaza, pentru ca alegerile iti apartin si repercursiunile faptelor tale le resimti numai si numai tu. Deci, e mai mult decat normal sa-ti bazezi actiunile pe experienta proprie.

A nu se intelege gresit. Nu spune nimeni sa nu asculti ce au altii de spus. Ba din contra. Ascultati atent la tot ce se spune in jurul vostru, dar nu puneti la suflet nimic. Alegeti cu atentie ce informatii puteti folosi si restu stocatile in o memorie externa, pentru posteritate.

Cum ajungi in stadiul de a nu da 2 bani pe parerea celorlalti din jur? Pai 1, te lovesti de oameni care vor sa te schimbe pentru a servi propriul lor interes; si 2, inveti poker. Nu, nu glumesc. Inveti sa blufezi. Inveti sa iti ascunzi sentimentele, ura, invidia, si dupa un timp indelung in care te prefaci ca nu-ti pasa, intr-o zi te trezesti si realizezi ca esti liber, si chiar nu te mai atinge nimic.

Cu aceasta nota inchei, si va las sa ascultati piesa asta:

Exact...

" Sunt soldatu' care nu si-a cunsocut genaralu'
Care a continuat sa lupte chiar si cand s-a umplut paharu'
Cand e drept si omenesc cand tinta-s eu sa ma opresc
Cand semnele sunt clare si rele prevestesc
Arunca arma, arunca ura, arunca privirea
Arunca-te pe tine pe drumu' bun, asculta-ti firea
Da' cine te-a pus, pt ce sa lupti te-ai intrebat?
Ai grija sa fie pt tine nu pt ei de fapt
Nu vezi c-ai armele incarcate, da' gloantele nu s-ating de ei
Tu ai doar un cutit, ei lansatoare binare 3
Drepturi omenesti sunt doar o carte cu povesti
Textul scris acolo in realitate nu-l intalnesti
Mass media, wikipedia, sustin isteria
Informatii false trase ca gloante-n Cecenia
Lupta dreapta si patriotii se cam raresc
Apogeul e un sindrom prea putin il intalnesc"

Secretele Chinei

Acum cateva zile m-am apucat de o carte oferita de Saptamana Financiara. Cartea se numeste Secretele Chinei si e scrisa de John Farndon, si pentru ca mi s-a parut foarte interesanta o sa creez o eticheta speciala pentru China unde voi posta citatele cele mai interesante din aceasta carte. But first, o scurta prezentare:

Principala putere mondială a secolului XIX a fost Marea Britanie. În secolul XX, rolul a revenit Statelor Unite. La începutul secolului XXI, cu o populaţie de peste un miliard de oameni şi cea de-a doua economie ca mărime din lume, China este pe cale să devină noua superputere.

China a ocupat întotdeauna un loc de frunte în ierarhia marilor realizări umane - de la Marele Zid până la invenţia hârtiei şi a prafului de puşcă, ea a avut o contribuţie istorică şi culturală uriaşă, fiind una dintre cele mai vechi civilizaţii de pe planetă. În prezent, cu o impresionantă dezvoltare economică şi influenţă sporită în afacerile internaţionale, China joacă un rol nou în lume. Economia este în plină înflorire în acest stat comunist, chiar în timp ce prima generaţie rezultată în urma politicii "copilului unic" ajunge la maturitate. Rapida industrializare bazată pe resursele de cărbune a provocat o poluare masivă, şapte dintre cele zece cele mai poluate oraşe din lume aflându-se în China. Dar ce relevanţă au pentru noi toate aceste schimbări care se produc în China?

Secretele Chinei oferă o perspectivă fascinantă asupra politicii, economiei şi a organizării sociale a ţării, asupra culturii şi a relaţiilor sale cu celelalte naţiuni. Autorul face o analiză amănunţită a situaţiei actuale a ţării, ne arată cum se va dezvolta ea în viitor şi efectul dramatic pe care îl va avea asupra restului lumii.

Introducere:

NOUA CHINA

Construind China

[...] In prezent, in China traieste un sfert din populatia globului, iar in timpurile cand Europa era inca in Evul Mediu, era de departe cea mai avansata civilizatie a lumii. Totusi, timp de cinci sute de ani, dezvoltarea sa a stagnat, ramanand mult in urma restului lumii. Acum insa toate acestea se schimba. China se transforma intr-un ritm uimitor. Dupa cum proclama entuziasmati numerosi comentatori, China nu mai este un colt uitat de lume, fiind pregatita sa domine lumea in secolul XXi, depasind Statele Unite si devenind urmatoarea supraputere. [...]

Un consumator gigant

sau un colos totalitar?

Intr-un fel, China pare sa se avante pe calea spre o societate de consum intr-un ritm si la o scara nemaintalnite. Unii vad acest lucru ca un triumf oarecum inspaimantator al valorilor occidentale. China continua, insa, sa se afle in fraiele aceluias partid comunist ce conduce cu o mana de fier inca din 1949. In China sunt mai multi oameni care traiesc fara un guvern ales decat in tot restul lumii la un loc. [...]

Visul oriental

De-o parte a baricadei se afla cei entuziasmati de ceea ce se intampla. Imensele oportunitati oferite de piata chineza par sa le dea aripi in special analistilor economici. [...] Cu o crestere economica de aproape 10% pe an si un boom fara precedent in domeniul constructiilor urbane, oportunitatile de investitii par a fi uriase si de viitor. In acelasi timp, analistii politici remarca cat de mult a deschis tara guvernul comunist spre economia de piata si spre satisfacerea aspiratiilor individuale. [...]

"Pericolul galben"

[...] Alte voci nemultumite sustin ca boom-ul economiei chineze este, pur si simplu, imposibil de sustinut. Este un balon de sapun bazat pe credite uriase, investitii masive si previziuni - ale caror promisiuni vor trebui, mai devreme sau mai tarziu, aduse la indeplinire. Iar atunci, balonul se va sparge, intrucat China nu este decat o tara cu 800 milioane de locuitori saraci, nicidecum o uriasa piata profitabila. Si cand o va face, asa cum trebuie pana la urma sa se intample, va arunca lumea intr-o recesiune globala mai grava decat cea din anii '30.

Privind dintr-o perspectiva strategica si politica, exista unii alarmisti, in special printre neoconservatorii americani si eminentele cenusii de la Pentagon, ce argumenteaza ca aceasta tara poate deveni o mai mare amenintare la adresa pacii mondiale decat a fost rusia in timpul Razboiului Rece. Ei amintesc ca aceasta este, de multa vreme, o putere nucleara, ca are cea mai mare armata permanenta si ca bugetul sau de aparare creste cu cel putin 10% pe an. In ciuda reformelor, sustin ei, China a ramas o putere totalitara. Prosperitatea sa recent descoperita nu face altceva decat sa-i permita sa devina si mai amenintatoare.

[...] Tot ei evidentiaza faptul ca in China sunt executati mai multi oameni decat in oricare alta tara din lume si ca milioane de case ale oamenilor saraci au fost culcate la pamant in iuresul constructiilor, milioane de oameni ajungand sa cerseasca, sau sa intre in somaj din cauza lipsei de interes a autoriatilor pentru sistemul de asigurari sociale si a inchiderii intreprinderilor de stat.

Enigma Chinei

[...] Cu o mie de ani in urma, sub eficienta guvernare confucianiste, cu remarcabilele sale realizari stiintifice si tehnologice, China atinsese un nivel de rafinament ce-l depasea cu mult pe cel al Europei. Apoi a fost ca si cum, in China, timpul ar fi ramas pe loc, in vreme ce Europa trecea in tromba pe langa ea, lasand in urma o societate inapoiata si predominant rurala, descrisa de Karl Marx ca o semicivilizatie putreda, ce vegeteaza intepenita in falcile timpului.

Asadar, ce a determinat China sa intre inapoi in cursa si sa capete o asemenea viteza incat sa poata depasi Occidentul din punct de vedere economic si poate si chiar tehnologic? [...]

Castele de carton

Debutul fulminant al Almudenei Grandes cu Varstele lui Lulu, bestsller erotic care a revolutionat literatura spaniola, a impus-o drept una dintre cele mai originale scriitoare tinere ale lumii hispanice. Castele de carton, cel mai recent roman al autoarei, finalist al Premiului International Romulo Gallegos in 2005, este o poveste despre arta, sex, dragoste si moarte. Despre un trio amoros - doi baieti si o fata - si paradisul visat, care devine paradisul pierdut.

"Roman al fericirii si libertatii, Castele de carton exprima caracterul complex, trecator si instabil al tuturor lucrurilor." El Pais

"Proza Almudenei Grandes este impecabila. Cititorul va fi cucerit de arta ei narativa si de extraordinara ingeniozitate cu ajutorul careia isi construieste personajele." La Razon

"Nu am scris un roman erotic, ci o carte despre glorie, despre pretul care trebuie platit pentru a o cuceri si despre tragedia celor care nici macar nu au aceasta optiune." Almudena Grandes

click AICI pentru a vedea si parerea celor de la bookblog.ro

----------------------------------------------------------------------------------------------------------

Sasha: so... ti-a placut cartea?

Malakay: a fost o carte interesanta...da

Sasha: e prima carte a carui autor era o femeie pe care ai citit-o?

Malakay: nu, prima carte scrisa de o femeie a fost Interviu cu un vampir de Anne Rice

Sasha: ahaaaaaaaaa, deci nu esti misogin literar. prin misogin literar inteleg specimenele care dispretuiesc scriitoarele

Malakay: nope,nu discriminez dupa sex autorii, ori e buna lucrarea ori nu, sunt barbati care scriu execrabil si femei care scriu genial

Sasha: si invers

Malakay: tu crezi in discriminarea asta intre sexe in ceea ce priveste literatura?

Sasha: mai, spiritul meu misogin ma impinge sa iti aduc la cunostiinta ca in lumea asta larga exista mai multi autori masculi decat femele. pe de alta parte, sunt constienta de faptul ca o mare perioada de vreme femeilor le era negat dreptul la exprimare. deci, da si nu.

Sasha: in general impart literatura in ce-mi place si ce nu, nu in man made si female piss

Sasha: e prima carte scrisa de un spaniol, pe care ai citit-o?

Malakay: da

Sasha: presupun ca celelalte au fost ori productii romanesti ori americane. de ce crezi ca nu ai mai citit si din alte culturi?

Malakay: in mare parte americane, partial pentru ca au o notorietate semnificativ mai mare, alaturi de lucrarile din Marea Britanie, dar si pentru ca eu in general citesc SF si horror/thriller, si nu am cautat niciodata expres un scriitor de alta nationalitate

Sasha: deci tu spui ca in materie de advertising americanii isi publica mai bine best seller-urile decat altii, corect?

Malakay: hmmmmm... da, pentru ca multe carti americane sau englezesti sunt transformate in ecranizari ceea ce ii da automat un grad de advertising mult mai mare decat restul

Sasha: adevarat, pe de alta parte acelasi lucru se intampla si cu filmele. sa fim seriosi si daca s-ar fi ecranizat cartea asta tot nu ai fi pus mana pe ea daca nu ti-o inmanam eu

Malakay: foarte probabil, nu e exact genul de carte pe care as lua-o la puricat fara recomandare

Malakay: ce diferente ai observat intre sa zice... un scriitor american si unul spaniol?

Sasha: in afara de diferentele culturale si prin asta ma refer la locuri ca punct de reper, credinte si altele, nu e mare diferenta, cel putin pentru genul asta de carte.

Sasha: bun, hai sa discutam un pic de subiect. cum ti se pare marturisirea unor experiente sexuale de catre o femeie in comparatie cu cele ale unui barbat?

Malakay: in primul rand mult mai incitante, mai ales prin prisma realitatii. O experienta sexuala are complet alta dimensiune pentru o femeie decat pentru un barbat, la toate nivelele imaginabile. Un barbat nu poate descrie sexul la fel de bine ca o femeie pentru ca lui ii lipseste scanteia aia de pasiune

Sasha: deci, eu sunt misogina si tu esti feminist. ok continua

Malakay: nup, eu iti relatez cum mi s-a parut mie cartea

Sasha: ok, e adevarat aceeasi impresie o am si eu. femeia gaseste simboluri si exprimari mai senzuale decat barbatul.

Sasha: subiectul in sine cum ti se pare?

Malakay: interesant... starneste in mine sentimente contradictorii

Sasha: contradictorii in ce fel? nu concepi ca o femeie sa iubeasca 2 barbati? sau te deranjeaza ca si-o si trag?

Malakay: e chestia aia de conformitate cu societatea, stiu ca suna ipocrit ca o spun dar asta mi-a inspirat...ideea in sine e foarte buna, daca nu gasesti in o persoana ce vrei si gasesti in 2 si poti sa le pastrezi pe amandoua cu repercusiuni minime atunci presupun ca e acceptabil

Malakay: atitudinea rebela pe care o iau protagonistii e o alternativa foarte buna de la previzibilitatea exagerata a multor romane de acelas gen

Sasha: teoria ta ar sta in picioare daca finalul cartii nu ar fii cel care este. repercusiunile minime de care zice au fost devastatoare pentru toate personajele

Malakay: finalul cartii nu e neaparat repercusiunea faptului ca ei 3 se iubeau, e mai degraba suma circumstantelor care ii impinge inexorabil acolo

Sasha: poate, sau poate greseala lor a fost chiar umanitatea de care dadeau dovada. greseala lor e aceeasi a tuturor; nu spui cand tre sa spui ce simti, si spui cand nu trebuie

Sasha: de-aia s-a format golul, de-aia s-au despartit, daca nu si-ar fi ascuns chestii si nu ar fi ramas lucruri nespuse nu s-ar fi intamplat asta. dar asta e firea omului sa strice ce-i frumos.

Sasha: de ce crezi ca-i spune Castele de carton?

Malakay: pentru ca dragosea lor, planurile si tot s-au daramat in final ca si cum ar fi fost cele mai fragile lucruri din lume

Privighetoarea si trandafirul

Am trecut zilele astea pe langa TNB si am vazut afisul pentru spectacolul Privighetoarea si trandafirul de Oscar Wilde si mi-am adus aminte cat de mult m-a impresionat povestioara asta cand eram copil. Am cautat-o si desi am gasit varianta in engleza, mi-a facut mare placer sa o recitesc. In continuare voi posta The Nightingale and the Rose, cat despre spectacol puteti afla mai multe aici.

PS: click pe titlu pentru a vedea ce-nseamna arta

THE NIGHTINGALE AND THE ROSE by Oscar Wilde

"She said that she would dance with me if I brought her red roses,"cried the young Student; "but in all my garden there is no redrose."

From her nest in the holm-oak tree the Nightingale heard him, andshe looked out through the leaves, and wondered.

"No red rose in all my garden!" he cried, and his beautiful eyesfilled with tears. "Ah, on what little things does happinessdepend! I have read all that the wise men have written, and allthe secrets of philosophy are mine, yet for want of a red rose ismy life made wretched."

"Here at last is a true lover," said the Nightingale. "Night afternight have I sung of him, though I knew him not: night after nighthave I told his story to the stars, and now I see him. His hair isdark as the hyacinth-blossom, and his lips are red as the rose ofhis desire; but passion has made his face like pale ivory, andsorrow has set her seal upon his brow."

"The Prince gives a ball tomorrow night," murmured the youngStudent, "and my love will be of the company. If I bring her a redrose she will dance with me till dawn. If I bring her a red rose,I shall hold her in my arms, and she will lean her head upon myshoulder, and her hand will be clasped in mine. But there is nored rose in my garden, so I shall sit lonely, and she will pass meby. She will have no heed of me, and my heart will break."

"Here indeed is the true lover," said the Nightingale. "What Ising of, he suffers--what is joy to me, to him is pain. SurelyLove is a wonderful thing. It is more precious than emeralds, anddearer than fine opals. Pearls and pomegranates cannot buy it, noris it set forth in the marketplace. It may not be purchased of themerchants, nor can it be weighed out in the balance for gold."

"The musicians will sit in their gallery," said the young Student,"and play upon their stringed instruments, and my love will danceto the sound of the harp and the violin. She will dance so lightlythat her feet will not touch the floor, and the courtiers in theirgay dresses will throng round her. But with me she will not dance,for I have no red rose to give her"; and he flung himself down onthe grass, and buried his face in his hands, and wept.

"Why is he weeping?" asked a little Green Lizard, as he ran pasthim with his tail in the air.

"Why, indeed?" said a Butterfly, who was fluttering about after asunbeam.

"Why, indeed?" whispered a Daisy to his neighbour, in a soft, lowvoice.

"He is weeping for a red rose," said the Nightingale.

"For a red rose?" they cried; "how very ridiculous!" and the littleLizard, who was something of a cynic, laughed outright.

But the Nightingale understood the secret of the Student's sorrow,and she sat silent in the oak-tree, and thought about the mysteryof Love.

Suddenly she spread her brown wings for flight, and soared into theair. She passed through the grove like a shadow, and like a shadowshe sailed across the garden.

In the centre of the grass-plot was standing a beautiful Rose-tree,and when she saw it she flew over to it, and lit upon a spray.

"Give me a red rose," she cried, "and I will sing you my sweetestsong."

But the Tree shook its head.

"My roses are white," it answered; "as white as the foam of thesea, and whiter than the snow upon the mountain. But go to mybrother who grows round the old sun-dial, and perhaps he will giveyou what you want."

So the Nightingale flew over to the Rose-tree that was growinground the old sun-dial.

"Give me a red rose," she cried, "and I will sing you my sweetestsong."

But the Tree shook its head.

"My roses are yellow," it answered; "as yellow as the hair of themermaiden who sits upon an amber throne, and yellower than thedaffodil that blooms in the meadow before the mower comes with hisscythe. But go to my brother who grows beneath the Student'swindow, and perhaps he will give you what you want."

So the Nightingale flew over to the Rose-tree that was growingbeneath the Student's window.

"Give me a red rose," she cried, "and I will sing you my sweetestsong."

But the Tree shook its head.

"My roses are red," it answered, "as red as the feet of the dove,and redder than the great fans of coral that wave and wave in theocean-cavern. But the winter has chilled my veins, and the frosthas nipped my buds, and the storm has broken my branches, and Ishall have no roses at all this year."

"One red rose is all I want," cried the Nightingale, "only one redrose! Is there no way by which I can get it?"

"There is away," answered the Tree; "but it is so terrible that Idare not tell it to you."

"Tell it to me," said the Nightingale, "I am not afraid."

"If you want a red rose," said the Tree, "you must build it out ofmusic by moonlight, and stain it with your own heart's-blood. Youmust sing to me with your breast against a thorn. All night longyou must sing to me, and the thorn must pierce your heart, and yourlife-blood must flow into my veins, and become mine."

"Death is a great price to pay for a red rose," cried theNightingale, "and Life is very dear to all. It is pleasant to sitin the green wood, and to watch the Sun in his chariot of gold, andthe Moon in her chariot of pearl. Sweet is the scent of thehawthorn, and sweet are the bluebells that hide in the valley, andthe heather that blows on the hill. Yet Love is better than Life,and what is the heart of a bird compared to the heart of a man?"

So she spread her brown wings for flight, and soared into the air.She swept over the garden like a shadow, and like a shadow shesailed through the grove.

The young Student was still lying on the grass, where she had lefthim, and the tears were not yet dry in his beautiful eyes.

"Be happy," cried the Nightingale, "be happy; you shall have yourred rose. I will build it out of music by moonlight, and stain itwith my own heart's-blood. All that I ask of you in return is thatyou will be a true lover, for Love is wiser than Philosophy, thoughshe is wise, and mightier than Power, though he is mighty. Flame-coloured are his wings, and coloured like flame is his body. Hislips are sweet as honey, and his breath is like frankincense."

The Student looked up from the grass, and listened, but he couldnot understand what the Nightingale was saying to him, for he onlyknew the things that are written down in books.

But the Oak-tree understood, and felt sad, for he was very fond ofthe little Nightingale who had built her nest in his branches.

"Sing me one last song," he whispered; "I shall feel very lonelywhen you are gone."

So the Nightingale sang to the Oak-tree, and her voice was likewater bubbling from a silver jar.

When she had finished her song the Student got up, and pulled anote-book and a lead-pencil out of his pocket.

"She has form," he said to himself, as he walked away through thegrove--"that cannot be denied to her; but has she got feeling? Iam afraid not. In fact, she is like most artists; she is allstyle, without any sincerity. She would not sacrifice herself forothers. She thinks merely of music, and everybody knows that thearts are selfish. Still, it must be admitted that she has somebeautiful notes in her voice. What a pity it is that they do notmean anything, or do any practical good." And he went into hisroom, and lay down on his little pallet-bed, and began to think ofhis love; and, after a time, he fell asleep.

And when the Moon shone in the heavens the Nightingale flew to theRose-tree, and set her breast against the thorn. All night longshe sang with her breast against the thorn, and the cold crystalMoon leaned down and listened. All night long she sang, and thethorn went deeper and deeper into her breast, and her life-bloodebbed away from her.

She sang first of the birth of love in the heart of a boy and agirl. And on the top-most spray of the Rose-tree there blossomed amarvellous rose, petal following petal, as song followed song.Pale was it, at first, as the mist that hangs over the river--paleas the feet of the morning, and silver as the wings of the dawn.As the shadow of a rose in a mirror of silver, as the shadow of arose in a water-pool, so was the rose that blossomed on the topmostspray of the Tree.

But the Tree cried to the Nightingale to press closer against thethorn. "Press closer, little Nightingale," cried the Tree, "or theDay will come before the rose is finished."

So the Nightingale pressed closer against the thorn, and louder andlouder grew her song, for she sang of the birth of passion in thesoul of a man and a maid.

And a delicate flush of pink came into the leaves of the rose, likethe flush in the face of the bridegroom when he kisses the lips ofthe bride. But the thorn had not yet reached her heart, so therose's heart remained white, for only a Nightingale's heart's-bloodcan crimson the heart of a rose.

And the Tree cried to the Nightingale to press closer against thethorn. "Press closer, little Nightingale," cried the Tree, "or theDay will come before the rose is finished."

So the Nightingale pressed closer against the thorn, and the thorntouched her heart, and a fierce pang of pain shot through her.Bitter, bitter was the pain, and wilder and wilder grew her song,for she sang of the Love that is perfected by Death, of the Lovethat dies not in the tomb.

And the marvellous rose became crimson, like the rose of theeastern sky. Crimson was the girdle of petals, and crimson as aruby was the heart.

But the Nightingale's voice grew fainter, and her little wingsbegan to beat, and a film came over her eyes. Fainter and faintergrew her song, and she felt something choking her in her throat.

Then she gave one last burst of music. The white Moon heard it,and she forgot the dawn, and lingered on in the sky. The red roseheard it, and it trembled all over with ecstasy, and opened itspetals to the cold morning air. Echo bore it to her purple cavernin the hills, and woke the sleeping shepherds from their dreams.It floated through the reeds of the river, and they carried itsmessage to the sea.

"Look, look!" cried the Tree, "the rose is finished now"; but theNightingale made no answer, for she was lying dead in the longgrass, with the thorn in her heart.

And at noon the Student opened his window and looked out.

"Why, what a wonderful piece of luck!" he cried; "here is a redrose! I have never seen any rose like it in all my life. It is sobeautiful that I am sure it has a long Latin name"; and he leaneddown and plucked it.

Then he put on his hat, and ran up to the Professor's house withthe rose in his hand.

The daughter of the Professor was sitting in the doorway windingblue silk on a reel, and her little dog was lying at her feet.

"You said that you would dance with me if I brought you a redrose," cried the Student. "Here is the reddest rose in all theworld. You will wear it to-night next your heart, and as we dancetogether it will tell you how I love you."

But the girl frowned.

"I am afraid it will not go with my dress," she answered; "and,besides, the Chamberlain's nephew has sent me some real jewels, andeverybody knows that jewels cost far more than flowers."

"Well, upon my word, you are very ungrateful," said the Studentangrily; and he threw the rose into the street, where it fell intothe gutter, and a cart-wheel went over it.

"Ungrateful!" said the girl. "I tell you what, you are very rude;and, after all, who are you? Only a Student. Why, I don't believeyou have even got silver buckles to your shoes as the Chamberlain'snephew has"; and she got up from her chair and went into the house.

"What I a silly thing Love is," said the Student as he walked away."It is not half as useful as Logic, for it does not prove anything,and it is always telling one of things that are not going tohappen, and making one believe things that are not true. In fact,it is quite unpractical, and, as in this age to be practical iseverything, I shall go back to Philosophy and study Metaphysics."

So he returned to his room and pulled out a great dusty book, and began to read.

Cum mi-am petrecut Pastele

In timp ce lumea se indopa cu miel si oua in spiritul sarbatorilor pascale (ma enerveaza crunt exprimarea asta jurnalistica), eu ma intretineam cu Stephen Kingul Japoniei, Koji Suzuki.

Pentru inceput sa va prezint putin coperta.
"Un roman-cult, o ecranizare celebra: The Ring - Avertizarea.

Cum este posibil ca patru tineri -- patru prieteni -- sa moara simultan prin stop cardiac? Ziaristul Asakawa incepe o ancheta pe cont propriu. Curand, toate indiciile il conduc catre o caseta video misterioasa. O cauta. O gaseste. Vede o inregistrare stranie. De aici incolo, timpul devine palpabil si realitatea este acoperita de umbrele unui trecut mai viu decat prezentul. Asakawa are o singura certitudine: daca in sapte zile descifreaza secretul casetei, va trai; daca nu... In acest joc la limita nebuniei, viata lui pare a fi unica miza. Acesta sa fie adevarul?"

"Cei care au vazut filmul vor avea parte de cateva surprize socante" THE GLOBAL AND MAIL

"La fel ca un alchimist, Koji Suzuki are capacitatea miraculoasa de a opera transmutatia de la banal la inspaimantator" RUE MORGUE

"Ring este scris ca un sonet. Este un generator de neliniste" JOHN CUTE, SCIENCE FICTION WEEKLY

Iata un citat (defapt 2) care m-au pus serios pe ganduri:

Ryuji: "Vezi tu, virusii se situeaza la limita dintre fiinte si lucruri neinsufletite. Unii chiar au emis teoria ca la origine virusii sunt gene umane, dar nimeni nu stie precis de unde provin sau prin ce mecanism au aparut. Un singur lucru e cert, si anume ca sunt foarte strans legati de aparitia si evolutia vietii. [...]

Nu gasesti ca e fascinant, Asakawa? Nu te intriga ideea ca genele au evadat din celulele noastre si au devenit o noua forma de viata? Poate ca toate contrariile au fost candva identice. Toate. Chiar lumina si intunericul... inainte de Big Bang au convietuit in deplina pace, fara cintradictii. Dumnezeu si Diavolul la fel. Diavolul este doar un dumnezeu cazut in dizgratie. La inceput nu a existat nicio distinctie intre Bine si Rau. Masculin si feminin? Candva toate fiintele erau hermafrodite, precum viermii sau melcii de azi, si aveau organe sexuale de ambele genuri. Nu crezi ca asta e simblul ultim al puterii si frumusetii? ..."

Enjoy the book si pt mai multe detalii accesati site-ul editurii Humanitas.

Sufocata de Iisus

Deci da! Oficial mi s-a reconfirmat o veche teorie. SUNTEM BOMBARDATI CU STEREOTIPII IN PERIOADA SARBATORILOR!!!

Ati observat ca in ultimii 5 ani, daca nu si mai mult, de fiecare Craciun se difuzeaza trilogiile Singura acasa sau Cine cu cine vorbeste? Asta pe langa restu de filme cu si despre Mos Craciun, toate facute pe acelasi tipar: cineva nu mai crede, de regula un pusti ai carui parinti sunt despartiti, si pana la sfarsitul filmului isi recapata credinta in batranelul aducator de cadouri.

Acelasi lucru se intampla si de Pasti. Miercuri, ziua in care bunica-mea cumpara toate ziarele care au carte sau DVD cadou, am fost bombardata cu fenomenul Iisus: Saptamana Financiara avea cartea Iisus. Fiul Omului, Cotidianul cu Ispita si cela 10 porunci, iar ceea ce am vizionat in urma cu doar 5 minute, Ultima ispita a lui Iisus, furnizata bunica-mii de Romania Libera.

Nu ma deranjeaza cu nimic propaganda si felul in care ziarele isi fac publicitate, dar simt ca Iisus ma sufoca. Ma sufoca sa vad in fiecare an aceeasi poveste dar altfel spusa. De la Iisus din Nazaret, cu Robert Pawell (vorba Oanei: tipu' care-a innebunit dupa) din 1977, pana la Patimile lui Hristos a lui Mel Gibson, viata lui Hristos intre Florii si rastignire, implicit Inviere, se tot modifica.

In aceasta ecranizare, intitulata Ultima ispita a lui Iisus, exista bine-nteles o alta varianta a povestii. Regizor : Martin Scorsese, nominalizat la Premiile Academiei pentru "Cele mai bune realizari regizorale", Globul de Aur pentru cea mai buna actrita in rol principal (Barbara Hershey - o Magdalena desavarsita din punctul meu de vedere) , cea mai buna coloana sonora (Peter Gabriel), inspirat din romanul lui Nikos Kazantzakis.

Buuuuuuuuuuun; dupa socul de a-l vedea pe Goblinul verzui din Spiderman (William Dafoe) in rolul lui Iisus, ma calmez pentru ca filmul a fost facut in 1988, deci ori cu un pic inainte ori cu un pic dupa ce m-am nascut, raman naucita de faptul ca Iisus se pupa pe gura cu Ioan Botezatorul. Trecand peste acest amanunt gay, nu trece o alta ora ca se saruta cu Iuda (celebrul Harvey Keitel) dupa ce il roaga pe acesta sa-l tradeze.

Uimirea mea vine din altceva. Si anume din faptul ca inainte cu multi ani de aparitia controversatelor carti Codul lui DaVinci a lui Dan Brown, de Apocalipsa dupa Iuda si de Psalmii si destainuirile Mariei Magdalena, acest film induce o relatie amoroasa intre Iisus si Magdalena, iar Iuda nu numai ca este rugat de Mantuitorul Insusi sa-L tradeze, dar el se opune vehement.

Alt amanunt care m-a frapat a fost acela ca Dafoe a interpretat un altfel de Iisus decat eram eu obisnuita. Adica, sa fi seriosi, dupa ce il vad pe James Caviezel cum indura toate atrocitatile si totusi ramane ferm pe pozitie, mi-e foarte greu sa accept un Iisus care se indoieste de faptul ca el este Mesia si care pica in cursa Satanei mai des decat clipeste.

In orice caz, ideea era ca: m-am saturat de reclama facuta pe baze religioase. Nu sunt eu religioasa, ba chiar din contra, dar e deranjant cum ceva profund e folosit pentru a face vanzare.

Pentru a incheia intr-o nota pozitiva, celor care nu s-au saturat inca sa-L vada pe Hristos biciuit, scuipat, balacarit si crucificat le recomand sa vada Ultima ispita a lui Iisus.

Gândurile unui mort

de Lucian Blaga - vol. Paşii profetului (1921)

De mână-aş prinde timpul ca să-i pipăi

pulsul rar de clipe.

Ce-o fi acuma pe pământ?

Mai curg aceleaşi stele peste fruntea lui în stoluri

şi din stupii mei

mai zboară roiuri de albine spre păduri?

Tu, inimă, eşti liniştită-acum!

Mult a trecut

de când îmi răsfrângeai în pieptul scund

un soare nou în fiecare dimineaţă

şi-o suferinţă veche-n orişice amurg?

O zi?

Sau poate veacuri?

Un stânjen doar deasupra mea-i lumină.

Flori cu sâni de lapte îmi apasă lutul.

Să pot

eu mi-aş întinde mâna şi le-aş strânge într-un mănunchi

să le cobor la mine,

dar

pământul poate nu mai are flori.

Gândul meu şi veşnicia seamănă

ca nişte gemeni.

Ce lume se va zbate azi în valurile zilei?

Ades un zgomot surd mă face să tresar.

Să fie paşii sprinteni ai iubitei mele,

sau e moartă şi ea

de sute şi de mii de ani?

Să fie paşii mici şi guralivi ai ei,

sau poate pe pământ e toamnă

şi nişte fructe coapte-mi cad mustoase, grele,

pe mormânt,

desprinse dintr-un pom, care-a crescut din mine?

Povara maturitatii

“Copilărie. Perioadă a vieţii umane,
intermediară între idioţia pruncie şi nebunia tinereţii
- la doi paşi de păcatele maturităţii şi la trei de regretele bătrâneţii.”

Ambrose Bierce în Dicţionarul Diavolului

Toti am fost la un moment dat copii si toti am crezut la un moment dat ca o sa ajungem in Rai. Dar acum, nu numai ca nu mai credem in Paradisul promis, dar chiar daca I-am recunoaste existenta nu suntem siguri ca am vrea sa ajungem acolo.

S-au schimbat foarte multe de cand eram copil. Si nu lumea s-a schimbat, sau poate ca si ea, dar nu in asa mare masura cum m-am schimbat eu. Si nu e vorba de ani aici, nu! E vorba da o secventa, o intamplare, o secunda care a facut diferenta. Care m-a facut sa-mi las naivitatea sub pat, alaturi de restul amintirilor, si sa nu o mai scot niciodata.

Privind in urma ma simt precum Adam si Eva dupa ce au muscat din mar. Dupa ce au realizat ca sunt goi si ca e rusine sa stai asa. Asa si eu m-am trezit despuiata intr-o lume jegoasa, perversa si avida dupa bani, putere si ce-o mai fi in tred acuma. S-a profitat de goliciunea mea si s-a aruncat pe jos cu sentimentele mele. Poate aveti impresia ca ma plang. Gresit!!! Eu doar constat.

Constat o schimbare radicala care s-a petrecut demult, dar pe care nu am resimtit-o decat acum cateva zile… Acum cateva zile eram in tramvai si priveam pe geam, gandindu-ma la nu stiu ce. La un moment dat am vazut un cos de gunoi care luase foc (probabil de la o tigare aprinsa) si un fum negru si des iesea din el. Primul meu gand a fost: Ti-ai dracu’ de prosti care aruncati tigari aprinse in cosuri de gunoi pline de hartii… Nu va ganditi cretinilor ca o sa ia foc?!? Si ia uite cum trece lumea pe langa el, unu nu ar pune mana sa-l stinga…

Dar sirul gandurilor mi-a fost intrerupt de o fetita care, dupa aspect, nu cred ca era mai mare de clasa a 3-a. Si ea privea tot pe geam, si la acelasi spectacol ea a exclamat: Vaaai ce frumos se vede fumul. Ce frumos se onduleaza, nu-i asa mami? Si-atunci am avut o revelatie. Nici eu la varsta ei nu as fii remarcat prostia si incompetenta unora, ci dansul negru al fumului…

Am invatat multe intr-un interval foarte scurt de timp, si m-am maturizat mult mai repede poate decat majoritatea. Si din prisma acestui lucru tanjesc la momentele in care priveam ninsoarea cu drag si bucurie, in loc sa ma gandesc ce mocirla se va face mai apoi.

Nu spun ca este un lucru rau sa te maturizezi, doamne fereste. Dar e al dracului de incorect cum o simpla intamplare poate sa iti ucida pentru totdeauna copilul din tine. Exagerez evident cand zic o intamplare, ca nu e numai una. Dar cu siguranta ati observat cum fiecare deceptie, fiecare tradare din partea unui prieten si fiecare gest lipsit de umanitate la care ati fost martori, v-a furat o particica din inocenta copilariei.

Recunosc insa cu zambetul pe buze, ca desi nu mai sunt o naiva si experienta m-a facut sa ma imbrac intr-o armura impenetrabila, rezistenta la nesimtirea si rautatile celor din jur, undeva in mine mai e copilul vesel care se bucura la orice prostioara si care din cand in cand, lasa scutul jos. Si eu cred ca el mai exista in fiecare dintre noi. Si am sa va demonstrez:

Daca te amuza vartejul de frunze facut de vant intr-o zi mohorata, si iti imaginezi ca esti in Kansas, atunci copilul din tine traieste

Daca te bucuri cand porneste ploaia si iti place sa sari prin balti stropind in stanga si in dreapta, atunci esti inca tanar

Daca ajungi intr-un muzeu si iti doresti sa fie al tau pentru a te putea juca impreuna cu prietenii de-a v-ati ascunselea, esti inca un copil pe dinauntru

Daca pe strada vezi o urma de sotron si incepi sa sari din patratel in patratel, copilaria ta nu a luat sfarsit

Si nu in ultimul rand, daca cel putin odata la 2 luni ti se face pofta de mere cu biscuiti, copilul din tine nu a murit inca.

Naivitatea e o binecuvantare. Si mi se dovedeste asta cu fiecare loc in care am o amintire placuta dintr-o perioada in care stiam mai putine, si eram poate mai fericita.

Daca aveti undeva o cutie in care tineti scrisori si martisoare din liceu sau chiar caiete pe care la sfarsit aveati o inimioara mare in care scria: Il iubesc pe X! inseamna ca stiti despre ce vorbesc!