"Adevarul este o flacara atit de luminoasa incit
multi oameni nu-i pot suporta lumina.
Unii inchid ochii ca sa nu-l vada,
iar altii fug ca sa nu fie arsi."
(Goethe)
Savanti, filozofi, cercetatori, nebuni si-au dedicat timpul si viata in intregime intru gasirea adevarului absolut. Mii de oameni au luptat si au murit pentru ca acesta sa supravietuiasca. Iar eu ma intreb, oare acest ideal merita sacrificiult de sine?
Oare cautam adevarul? Sau cand il gasim e doar mana destinului?
Gasirea adevarului coincide cu gasirea fericirii supreme?
Ce e mai greu? Sa gasesti adevarul sau sa-l accepti?
De unde stim sa-l recunoastem dintre miile de neadevaruri?
Nu stiu. Nu stiu decat ca de cele mai multe ori, adevarul nu mi-a adus pacea sufleteasca. Stiu ca de foarte multe ori nu numai ca n-a coincis cu ce as fi vrut eu sa aud, ba chiar m-a ranit profund. Dar asta e un motiv destul de bun ca sa nu-l accept?
De ce sa ma mai zbat sa-l aflu daca in final exista o mare posibilitate ca ceea ce am cautat indelung sa fie total contrar cu perceptia mea? As accepta o alta realitate decat cea pe care o cunosc?
Cautarea si acceptarea adevarului sunt, in definitiv, acte de curaj. Odata gasit, adevarul naste noi probleme:
"Ce trebuie sa fac de acum incolo, acum ca stiu adevarul? Spun si altora sau tin doar pentru mine?
Daca tin doar pentru mine, sufar in singuratate; daca zic, ma vor considera nebuna."
De multe ori ma uit in jurul meu si vad miile de oameni, care imi apar ca o turma de vite, cum se incred la absolut orice neadevar, dar trateaza cu scepticism adevarul. Imi repugna sa vad gloata care inghite orice debiteaza unii si altii si care accepta acest "adevar" ca pe o litera de lege.
Nu am ce-mi trebuie ca sa le seman. Imi lipseste puterea de a accepta orice fara sa ma intreb: "De ce? De ce e asa si nu altfel?" Imi lipseste indiferenta si raceala caracteristica celor care nu se intreaba.
As vrea sa am puterea de a recunoaste adevarul cand il aud. As vrea ca adevarul sa respecte o regula. Toti suntem obligati, de altii sau de noi insine, sa respectam anumite reguli. Adevarul de ce n-ar face-o?
Pentru ca adevarul e un concept si, mai mult decat atat, e un concept relativ. Ce eu percep ca fiind adevarat tu poti considera fals, si viceversa.
Dar de ce? De ce doua persoane care au crescut in medii asemanatoare, care au o cultura asemanatoare si cu capacitati intelectuale asemanatoare vad acelasi lucru in mod diferit.
Tind sa cred ca asta se intampla pentru ca unora le e mai greu sa accepte realitatea decat altora.
Si atunci ce facem? Ne inchidem fiecare in parte in propria noastra realitate, ne inconjuram numai de ce ne place noua sa auzim si de ceea ce acceptam ca fiind adevarat?
Eu nu pot face asta. Prefer sa recunosc durerea pe care mi-o provoaca adevarul si sa o accept. De ce? Pentru ca face parte din mine. Si o gust, o gust zilnic, chiar daca e dulce sau amara:
Te sterg din viata mea.
Dispari.
Dispari asemeni secetei
curmata de o ploaie;
asemeni noptii negre
ucise de lumina.
Uit ca te iubesc,
uit ca nu ma iubesti;
uit ca m-am mintit,
uit ca am sperat.
Te sterg din viata mea,
iar maine-ai sa dispari.
Maine eu port coroana,
coroana vietii mele,
coroana candva a ta.
Eu nu caut adevarul. Caut doar certitudini. Certitudini si confirmari. Restul sunt doar motive sa iubesc mai putin oamenii, viata si pe mine.
Altii au zis-o mai frumos ca mine:
"Adevarul care ii face pe oameni liberi este in cea mai mare parte adevarul pe care oamenii n-ar vrea sa-l auda."
Octavian Paler - Despre dragoste
"Dacă adevărul nu se află prin dragoste, oriunde s-ar afla el, nu mă interesează"
Mircea Eliade - Isabel şi apele diavolului
"[...]cu cat esti mai normal, cu atat esti mai departe de adevar si mai aproape de viata[...]"
Emil Cioran - eseuri
"Adevărul este o doamnă sfioasă, mult prea binecrescută pentru a te pocni în cap şi a te trage în peştera ei. Ea este acolo, dar oamenii trebuie să o dorească şi să o caute."
William F. Buckley Jr(in engleza)
"Mai bine sa fii urat pt ceea ce esti, decat sa fii iubit pt ceea ce nu esti."
"Nu trebuie sa ne simtim jigniti cand ceilalti ne ascund adevarul, de vreme ce noi ni-l ascundem adesea noua insine."
"Sa ne ferim de a vesti adevarul celor ce nu sunt in stare sa-l asculte."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu