Inocenta Pierduta

Mandra si libera zbura,
Zi dupa zi s-aventura,
Vazduhul tot i-apartinea,
Pana cand soarele-apunea.

~
Dar in ziua-ceea, iata,
Cum se-ntampla cateodata,
Spre pamant privi curioasa
La un tip de talie joasa.

~
"Vai, ce pasare ciudata!"
Si se-apropie indata.
Ea p-un gard s-a asezat,
Gata de analizat.

"Nu ai cioc si nu ai pene!

Dar pe fata ce ai? Gene?

Nu esti pasare sau caine,

Dar poat-ai un pic de paine"

~

Amuzat El o priveste

Si din ochi o cantareste

"Paine n-am! Dar pot de-mi ceri

Sa te las sa ma descoperi."

~

"Ce esti tu, de-n zborul meu

Mi-ai aparut ca un zmeu.

Zborul mi l-am amanat.

Spune! Ce m-a indemnat?"

~

El a ascultat atent.

Asemeni unui adolescent

Se apropie cu pas marunt.

"Chiar vrei sa stii ce sunt?"

~

Ea n-apuca sa-i raspunda

Ca El cum statea la panda

O ia-n bratele-i imense

Si aripile-i intinse

~

Astfel de trup i le desprinse

Si cu bratele intinse

Un descantec ii rosteste

Iara pasarea-morteste.

~

El o lasa-ncet din mana,

Iara ea ca o nebuna

Se ridica in picioare

Si-i striga acuzatoare:

~

"Ce mi-ai facut nebune?"

Si-necata in suspine,

"Cum ma duc eu asa acasa?

Cu ast corp de caraghioasa.

~

De ce m-ai transformat

Intr-un om ce-i blestemat?"

Dar Lui aripi i-au crescut

Si spre cer zbura tacut.

~

Iar ea sta acum plangand
Sarmana, nepricepand

Ca-n a dragostei capcana

Devenise ea umana.