Manele vs. Bun Gust

De ceva ani buni manelele nu doar continua sa existe, spre disperarea mea, dar castiga tot mai mult credit in randul populatiei. Daca la inceput genul acesta muzical (cu greu am scris asta) se adresa strict unor categorii de oameni, care aveau un singur lucru in comun si anume IQul scazut, acum se pare ca si oamenii la care ai asteptari in ceea ce priveste bunul gust, au inceput sa le asculte.

Aud tot mai des fraze de genul: 'Nu ascult manele, da asta e pentru sufletul meu...' sau 'Nu-mi plac manelele dar ce petrecere ai vazut tu fara manele?'. Acelora care se folosesc de replicile astea pentru a ascunde preferintele muzicale, de care sunt vadit rusinati, le spun ca DA, am fost la petreceri fara manele si ca in niciun caz nu asimilez prostul gust cu buna dispozitie.

One way or another, manelele exista, fie ca mie imi place sau nu, si se dezvolta sub nobila scuza: 'Gusturile nu se discuta'. De aceea, nu o sa scriu cat de mult imi displac mie aceaste excremente muzicale numite manele, ci cat de mult dispretuiesc ignoranta manelarilor fata de ceea ce percep eu (si altii) ca fiind muzica buna.

Va dau exemplul unei ore de engleza unde ni s-a pus o caseta cu Queen, de pe care am ascultat 'I'm Going Slightly Mad'. Reactia multora, de care mi-e rusine sa-i numesc fostii mei colegi, a fost de dezgust fata de (probabil) cea mai mare trupa de rock care a existat vreodata. Am cautat sa inteleg motivul antipatiei lor fata de ceea ce ascultasera si iata ce am descoperit:

• 25% nu asculta rock
• 10% asculta rock, dar melodia mai sus mentionata nu le inspira nimic
• 5% asculta si rock, si le si place Queen
• 10% lipseau
• 50% nu au inteles mesajul, din cauza ca nu stiau engleza.

Ceea ce m-a speriat in randul acestor 'sperante ale viitorului tarii', a fost repulsia de care au dat dovada fata de ceva necunoscut lor, ceva nou in orizontul lor inchis ermetic, pe care l-au respins dinainte de a da profa play la caseta.

Dupa lungi discutii cu prieteni si cu mama(mare iubitoare de Queen), am ajuns la o concluzie terifianta: generatiei i-pod ii lipseste cultura muzicala. Lipsesc parintii care asculta muzica diversa, de cand esti mic, pentru a-ti da acel avant in cultura muzica pe care orice copil ar trebui sa-l aiba.

Mersi mama ca m-ai crescut pe Queen, The Beatles, The Rolling Stones, Pink Floyd, Abba, Boney M s.a. si ca mi-ai dat sansa sa imi descopar preferintele muzicale inainte de a fi bombardata cu noi 'talente' care rag pentru populatia inculta d.p.d.v. muzical, populatie care se zbate din rasputeri pentru a fi 'la moda' d.p.d.v. muzical.