Eu nu am povesti sa va spun, nu am constatari legate de empiric sau spiritual. Eu o sa va povestesc pur si simplu o serie de evenimente care mi se par relevante din perspective mea (pe care puteti sa o gasiti ca fiind obiectiva sau subiectiva, de la caz la caz).
O sa incep prin a va intreba ce considerati ca reprezinta fericirea? Stiu ca pare un subiect banal si usor melodramatic... Toti cauta fericirea, toti se plang ca nu o gasesc. Am auzit multa lume spunanad ca nu e fericita cu adevarat decat daca e langa cineva; eu sincer nu cred in asa ceva. Nu cred si nu voi crede niciodata ca ceva de genul asta o sa fie vreodata legat de ceva din exterior. Esti fericit sau fericita pentru ca sti de ce esti capabil si sti cum sa obtii ce vrei.
Se spunea ca zeii nu ii vor ajuta pe cei care nu se ajuta. Citatul asta mi se pare superb. Sunt multe chiestii care mie personal imi creaza o stare de euforie si variaza de la un miros subtil care sa imi inunde narile, pana la o insiruire de cuvinte sau note care sa ma imbete cu intelesurile lor ascunse.
In definitiv eu sunt cu adevarat fericit cand ma simt liber, cand nu am nimic si nimeni care sa incerce sa ma tina in spate. Totul se petrece la nivel psihologic. Probabil e la fel ca modul in care esti vazut, atata timp cat tu te afisezi ca o persoana capabila si sigura pe tine nu ai cum sa nu atragi privirile celorlalti catre tine.
Asta e pentru mine o fericire durabila pentru ca nu tine de altcineva sau de orice alt factor exterior, desi din pacate nu am gasit inca reteta sa o mentin intangibila. Important este ca stiu ce inseamna pentru mine si cum sa o ating.
Probabil e o discutie destul de neinspirata pentru debutul meu in lumea blogurilor dar e un subiect destul de cotidian, de care ma izbesc tot timpul de la dimineata devreme cand ma trezesc pana la ora tarzie la care ma culc.
Traim intr-o era in care empiricul e zdrobit de ratiune, speranta e sufocata de ambitie si de planificare sistematica, iar noi devenim mai mult decat umani prin dezumanizarea valorilor vechi.
Devenim exact ca marile pacate ale lui Dante...Wrath, Gluttony, Lust, Envy, Pride, Sloth and Avarice (va rog sa scuzati combinatia de romana cu engleza, imi e mai comod asa). Si cu toate ca ne inecam in decandenta asta dulce ca ambrozia, ma exista inca virtutile vechi ale omului sustinute cu indarjire si incapatanare de fiecare in parte pana la urma. Onoare, adevar, echilibru, ordine, perseverenta, credinta, inca exista. Am trecut de la un razboi steril intre noi la un razboi afectiv si plin de sensuri mistice cu noi insine, un razboi al exteriorului cu interiorul.
Probabil unii dintre voi ati constientizat asta intr-o oarecare masura, probabil in clipele alea in care de la sentimentu de intangibilitate ati trecut la nesiguranta intr-o secunda.
Traim pana la urma intr-o lume a oglinzilor si ce arata ele e posibil sa nu ne placa.Tot ce pot sa va urez e “razboi fericit” si un Vae Victus! tuturor celor care se gandesc sa se dea batuti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu