Pheonixul negru

Din cenusa m-am nascut,
Pheonix negru al pieirii,
Am uitat ca am murit
Mancat de pacatul mandriei

Nu am ochi sau buze strambe,

Nu vad ura si dispret
Ma indrept spre neanturi sumbre,
Zbor pe ale mele aripi mandre
Imbracat in foc maret.

Nu gasesc pamantul vrednic
Ca pe mine sa m-atinga ,
Eu sunt cea din urma umbra
Cel ce Soarele cel vesnic
Face noaptea sa se-ascunda

Nu am tel si nici dornite,
Imparat fara supusi...
Zbor pe aripile-mi hade
Ce ma poarta prin vazduh.

Si cand ceasul o sa sune,
Si din cer ma prabusesc,
In caderea mea fatala
Sfidator o sa zambesc.

Fiindca timpul imi e tata,
Si abisul mi-e camin.
Fiindca moartea imi e hrana,
Si ca stelelor ma-nchin...

Nu exista alinare
Nu o caut, nu o vreau
Mandru Pheonix care arde
Doar cenusei ma predau...